Într-o zi la arhivă, sexagenarul Andor decide să-şi parcurgă dosarul pe care Serviciul Secret îl avea despre el. Spre surpriza lui, el descoperă că persoana care a oferit informaţii asupra lui, timp de decenii, a fost chiar cel mai bun prieten al său, János. Această incomodă dramă psihologică a regizoarei şi scenaristei debutante Sára Cserhalmi abordează un subiect sensibil din trecutul nu-atât-de-îndepărtat, căruia Ungaria încă nu i-a acordat atenţia cuvenită. Tânăra regizoare adresează cu curaj întrebări stânjenitoare, însă evită condamnări absolute. Filmul a avut premiera mondială în competiţia „East of the West” a Festivalului de la Karlovy Vary şi a primit premiul Competiţiei 1-2 la Festivalul de la Varşovia.
În fiecare an, în Italia, mii de cetăţeni străini sunt reţinuţi în centrele de identificare şi expulzare, deoarece nu deţin un permis de şedere curent. Pot fi deţinuţi acolo până la un an şi jumătate fără a se fi făcut vinovaţi de vreo infracţiune sau fără a fi fost condamnaţi de vreun judecător. Detenţia administrativă din Europa reprezintă consecinţa extremă a operării frontierelor în spaţiul Schengen. Pentru prima dată în Italia, Ministerul de Interne a autorizat accesul unei echipe de filmare în centrele de identificare şi expulzare. Într-un final, zidul de tăcere ce înconjoară aceste centre şi pe oamenii din ele s-a deschis, pentru o scurtă vizită cu caracter excepţional. Însă a fost curând închis la loc, în indiferenţa sa cotidiană. „Un pumn în stomac”, scrie despre acest film Giacolo Russo Spena în „La Reppublica”.
Alsemberg, Belgia, decembrie 1975. Sarah are 8 ani şi locuieşte într-un lăcaş catolic. Într-o zi, tatăl ei biologic, pe care nu l-a cunoscut niciodată, vine s-o ia la Paris pentru un week-end. Însă Sarah se trezeşte tocmai în Maroc, într-un orăşel pierdut în mijlocul munţilor Atlas. Foarte curând, tatăl ei pleacă, abandonând-o fără nici o explicaţie. Cu timpul, ea se integrează în viaţa unei fetiţe marocane, pentru care singura învăţătură primită este cea a împletitului. Nouă ani mai târziu, o descoperim pe Sarah, acum de 17 ani, ca o adolescentă precum toate adolescentele... Sau cel puţin aproape. Suntem în 1984, în plină revoltă a foamei (Revolta „Aw-bach”). Tatăl lui Sarah nu a trimis niciodată acasă banii pe care-i promisese, iar pentru familia la care ea locuieşte, fiecare gură de hrănit înseamnă tot mai mult şi mai mult. Sarah va trebui să găsească o cale de a-şi câştiga existenţa. Însă, pe lângă aceasta, mai este şi dorinţa ei de a se întoarce în Belgia copilăriei sale, a şcolii, a cărţilor şi a unei vieţi pe care Sarah şi-o imaginează liberă... Primul lungmetraj scris şi regizat de Kadija Leclere a fost selecţionat în peste 35 de festivaluri internaţionale de film.
